Iar au apărut stenogramele…

Stenografia (numită şi tahigrafie) e un sistem de scriere rapidă care permite înregistrarea vorbirii în ritmul obişnuit şi e realizată cu ajutorul unor semne convenţionale. O stenogramă e un text scris cu semne stenografice.

Ceea ce prezintă mass-media, de cîţiva ani, sub numele de stenograme sînt nişte transcrieri ale unor înregistrări telefonice sau ambientale. Bineînţeles, aceste transcrieri nu folosesc semne stenografice şi nici nu sînt realizate în timpul vorbirii, aşa că nu au nimic în comun cu stenogramele.

Nu ştiu cine a folosit primul, în mod impropriu, acest termen. Dar ştiu că foarte mulţi formatori de opinie l-au preluat, demonstrînd o superficialitate şi o lipsă de discernămînt care dau de gîndit în privinţa capacităţii lor de a cunoaşte, de a înţelege şi de a răspîndi în public nişte chestiuni mai complicate decît sensul unui cuvînt…

Unii dintre cei ce propagă termenul impropriu sînt şi literaţi, nu doar jurnalişti. Alţii sînt promotori ai unor campanii de alfabetizare.

Dacă îmi aduc bine aminte, Caragiale le cerea ziariştilor două lucruri: cinste şi gramatică. Altminteri, şi în vremea lui, jurnaliştii combăteau bine, cu acelaşi patriotism ca şi azi, cot la cot cu politicienii: să fie bine şi tot românul să prospere!!!

Iar au apărut stenogramele…

Stenografia (numită şi tahigrafie) e un sistem de scriere rapidă care permite înregistrarea vorbirii în ritmul obişnuit şi e realizată cu ajutorul unor semne convenţionale. O stenogramă e un text scris cu semne stenografice.

Ceea ce prezintă mass-media, de cîţiva ani, sub numele de stenograme sînt nişte transcrieri ale unor înregistrări telefonice sau ambientale. Bineînţeles, aceste transcrieri nu folosesc semne stenografice şi nici nu sînt realizate în timpul vorbirii, aşa că nu au nimic în comun cu stenogramele.

Nu ştiu cine a folos