Conflictul dintre Raed Arafat și Traian Băsescu are o valoare didactică. Este reprezentativ pentru confuzia populară care există în prezent cu privire la definirea statului, a pieței, a concurenței și a relației dintre ele.

Haideți să lămurim termenii discuției! Statul este în esență monopolul teritorial al reglementării și prelevării de taxe.Piața liberă este în esență respectarea cu strictețe a proprietății private și a libertății care rezultă de aici.

Relația dintre cele două este inversă: un stat mic lasă loc unei piețe libere extinse și viguroase, iar un stat extins sufocă potențialul proprietății private și al libertății.

În realitatea românească vedem un stat încărcat cu multe alte atribuții și competențe decât cele definite mai sus și, în directă relație cu acest lucru, o piață liberă încolțită în cam toate domeniile și sectoarele economiei de reglementări și taxe.

Raportul dintre stat şi privat în România este încă net defavorabilă mediului privat

Există estimări ale dimensiunii statului în România care situează proporțiile relative ale statului și pieței libere mult dincolo de raportul 50/50, iar dacă privim la cât îi rămâne angajatului din venitul brut, raportul este 80/20. O situație, așadar, apropiată de sistemul socialist, al cărui performanțe dezastruoase sunt copios demonstrate și probate în lumea largă.

Regimul Băsescu vrea o reformare a situației actuale. La nivel declarativ, întreaga economie românească se află într-o prelungită tranziție dinspre sistemul socialist spre o economie de piață. În particular, ceea ce se încearcă în România prin proiectul de lege a sănătății este avansul instituțional de la o situație etatistă către una de piață liberă.

Nu concurenţa ci proprietatea privată trebuie să fie opusă cu precădere Statului

Marea eroare a întregului efort actual de reformă este ideea că stat