Românii au fost invitaţi să stingă lumina în propriile case, în semn de solidaritate cu medicul Raed Arafat.
Ideea aparţine Antenei 3, care, aşa cum era de aşteptat, s-a implicat în polemica publică dintre medicul palestinian şi Traian Băsescu de partea primului. Anticipând potenţialul politic al subiectului, televiziunea familiei Voiculescu s-a dat peste cap să-l victimizeze pe Arafat, pentru a-l anatemiza încă o dată pe şeful statului. Victor Ponta s-a implicat şi el activ în demersul de căpuşare a credibilităţii "părintelui SMURD". Preşedintele PSD a anunţat că i-a rezervat deja un loc de ministru al Sănătăţii, dacă USL va câştiga alegerile. O analiză asupra eficienţei unui astfel de demers ar fi, cred, interesantă.
Atacul pe care Traian Băsescu l-a iniţiat împotriva lui Raed Arafat îi va aduce prejudicii de imagine. Ţinta sa se bucură de o simpatie foarte mare. În percepţia publică, Arafat este un om care a învins birocraţia, interesele clientelare şi lipsa de profesionalism din sistemul de sănătate. A făcut acest lucru pentru a le oferi românilor un sistem medical de urgenţă modern, eficient, ce poate concura cu orice alt sistem de urgenţă din ţările civilizate ale Europei. Într-o ţară în care foarte puţine servicii publice funcţionează cu eficienţa SMURD, iar serialele cu medici au mare trecere la public, un om care salvează vieţi contra-cronometru nu avea cum să nu se bucure de încredere populară. Viaţa bate întotdeauna filmul, mai ales în România. Percepţia publică favorabilă de care se bucură medicul palestinian a fost amplificată de profesionalismul de care a dat întotdeauna dovadă, recunoscut ca atare de majoritatea celor care lucrează în sistem.
Orice politician care atacă un astfel de tehnocrat este perdant din start. Traian Băsescu nu cred că face excepţie. Întrebarea este: cei care-l iau în braţe pe Raed Arafat au ceva de câştigat de pe
