Nu mulți oameni din țara asta au beneficiat constant de o imagine bună de-a lungul activității lor publice. Dar sunt sigur că niciuna dintre personalitățile publice din România nu a reușit performanța ca, până mai ieri, să fie apreciată atât de mult și de atât de multă lume la fel ca medicul Raed Arafat. Omul care a revoluționat asistența medicală de urgență în țara a cărei limbă a învățat-o la Pitești și de numele căruia se leagă apariția SMURD a fost întotdeauna lăudat pentru acest lucru, și nu puțini au fost aceia care s-au minunat cum un român cu origini palestiniene poate să facă mult mai mult pentru concetățenii săi decât mulți români născuți și crescuți pe plaiurile mioritice. De aceea a și ajuns să fie parte a guvernului Tăriceanu, după care guvernul Boc l-a menținut, lucru extrem de rar la schimbarea puterii. A venit însă momentul în care actuala guvernare a vrut să facă reforma, a nu știu câta, în sistemul de sănătate. Și aici a intrat în conflict cu Raed Arafat.

În mod firesc, acesta s-a opus unei schimbări pe care n-o vedea de bun augur pentru sistemul pe care el l-a inițiat. Ca doctor, avea și are perfectă dreptate. Ca subsecretar de stat din guvernul care vrea să promoveze legea cu pricina, nu avea decât două opțiuni onorabile: să susțină legea sau să demisioneze. A ales a doua variantă și a ieșit cu fruntea sus dintr-un scandal care va continua mult și bine, fiind, evident, politizat până în pânzele albe. Politizarea a pornit de la președintele Traian Băsescu, care, prin intervenția sa în emisiunea de televiziune în care Raed Arafat își prezenta opinia pe chestiunea legii, a împărțit, așa cum face de obicei, opinia publică în două tabere. Și s-a ajuns la faze demagogice previzibile, cum era cea în care Victor Ponta îi promitea lui Raed Arafat un loc în orice guvern USL, după ce, atunci când PSD a ajuns la guvernare în 2009, și a avut chiar Ministe