În ultimii zece ani, revelionul a devenit pentru televiziunile noastre o mare bătălie. O bătălie pe viaţă şi... pe rating. Fiecare televiziune îşi pregăteşte din timp oastea de vedete, muniţia de divertisment, strategiile surpriză (programele speciale) şi, la ora stabilită (21,30), porneşte atacul. Lupta este crîncenă pe grila revelionului pînă la ora 02,00, cînd oboseala începe să se instaleze în rîndul telespectatorilor şi euforia trecerii în noul an începe să se stingă. Cînd sună adunarea la ciorba de potroace, bătălia pentru punctul de rating a intrat deja în istorie. Urmează cîteva ore de incertitudini. Sînt aşteptate sondajele de audienţă. Pentru că aici, în sondaje, sînt înscrise victoriile sau înfrîngerile pe fiecare minut în parte, de aici se adună „morţii şi răniţii“ pe fiecare sfert de oră, tot aici se monitorizează cine a supravieţuit în prime time, cine a pierit, cine s-a văzut, cine a triumfat în primul minut al anului, emoţiile sînt mari! Spre după-amiază apar, în sfîrşit!, ratingurile. Mai întîi pe bloguri, apoi în comunicatele de presă difuzate de televiziuni. Avalanşa de cifre este năucitoare. Fiecare televiziune are cu ce să se laude: cu cea mai mare medie de telespectatori pe minut, cu cel mai tare rating la trecerea dintre ani, cu poziţia de lider pe segmentul de public cu vîrste între 18 şi 49 de ani, cu audienţa-record la nivel urban, cu „minutul de aur“ (nici un comunicat fără „minutul de aur“!), toată lumea televiziunii este călare pe rating! Iar anunţurile celor care au cîştigat bătălia revelionului, preluate şi formulate de ziare şi bloguri, sînt caraghioase: „Negru l-a bătut pe Vârciu“, „Antena 1 a zdrobit PRO TV“ sau „Etno TV a urcat în topul audienţei de Revelion“. Anunţurile trebuie neapărat strigate cu toată puterea în mass-media, să le intre bine în cap românilor, care abia se trezesc după chef, şi să fie adînc înşurubate în memo