- Comentariu - nr. 929 / 12 Ianuarie, 2012 1– 12 ianuarie, de-a lungul timpului (II) "Puiul”, "Niculaita minciuna”, sunt doua titluri pe care eu nu le-am uitat, iata, vreme de peste 50 de ani, de pe vremea cand la "lecturi suplimentare” citeam (si) aceste povestiri. De dragul adevarului, trebuie sa recunosc, pana am deprins eu placerea cititului, poate aceste povestiri, poate altele, le-am citit in verile frumoase, pline de senin, ale copilariei, doar la "presiunile” parintilor, ori ca pedeapsa la cine stie ce incalcari ale "protocoalelor” de comportament-atitudine de vacanta, fata de invatatura scolara (luat cu bucuriile jocului, uitam sa mai pun mana pe carte, din cand in cand, "sa nu uit ce-am invatat”). Parintele "Puiului” si al lui "Niculaita minciuna”, Ioan Alexandru Bratescu Voinesti, s-a nascut in 1 ianuarie 1868, la Targoviste. Scoala primara o face la Targoviste, apoi, liceul si Dreptul la Bucuresti. Devine un apropiat al Junimii, iar in 1880 publica in Convorbiri literare schita "Cea din urma scrisoare”. In 1907 ii apare volumul "In lumea dreptatii” pentru care primeste Premiul Academiei Romane. In 1910 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Romani. In 1914 devine director al Teatrului National Bucuresti. Ii apar volumele "Ratacire”(1923), "Firimituri”(1933), "Din pragul apusului”(1935). S-a stins din viata la 14 decembrie 1946. La o luna de la infaptuirea Marii Uniri, in 2 ianuarie 1919, Consiliul Dirigent al Transilvaniei hotaraste impartirea teritoriului unit cu Regatul, in 23 de judete. E bine de stiut – (re)amintit ca aceste forme de organizare administrativa, judetele, au radacini istorice adanci, in primele voievodate extracarpatice (vezi judetul Jales in Gorjul de azi). Sigur, nu putem sterge din istorie vremea regiunilor, dar sa nu uitam ca au fost o forma de organizare teritoriala de imprumut, o imitatie obedienta de sorginte sovietic