Felul în care decurge acest jaf, însă, arată o nouă dimensiune a crizei economice în SUA, unde oamenii recurg, în disperare de cauză, la gesturi extreme, pentru a-şi putea întreţine familiile. Pe scurt, un american intră într-un magazin şI îşi cumpără cafea. După ce primeşte paharul şI plăteşte, scoate un pistol şI îi explică bătrânului vânzător, cu vocea gâtuită de emoţie, că este vorba despre un jaf. Dialogul hoţ-victimă este absolut incredibil şI nu are nevoie de niciun comentariu, motiv pentru care îl redăm, în traducere aproximativă, în cele ce urmează:

Hoţ: Pot să vă rog ceva?

Vânzător: Sigur.

Hoţ: Goliţi casa.

Vânzător: Poftim?

Hoţ: Goliţi casa aici. Vă jefuiesc, domnule.

Vânzător: Sunteţi sigur?

Hoţ: Da, sunt sigur.

Vânzător: De ce vreţi să faceţi asta?

Hoţ: Pentru că am nevoie de bani. Am copii, care au nevoie de mâncare. Îmi pare sincer rău că trebuie să fac asta, domnule, dar am copii...

Vânzător: Ce-ai zice să-ţi dau 40 de dolari şI să uităm totul?

Hoţ: Nu pot face asta, domnule. Trebuie să-mi plătesc chiria, facturile, copiii trebuie să mănânce (primeşte banii)... Vă mulţumesc foarte mult. Apreciez. Chiar îmi pare rău. Dacă mă mai pun vreodată pe picioare, domnule, îi aduc înapoi.

Vânzător: Îmi pare rău. Domnul să fie cu tine, omule.

Hoţ: Mulţumesc foarte mult. ŞI cu tine.

Vânzător: Mulţumesc.

Felul în care decurge acest jaf, însă, arată o nouă dimensiune a crizei economice în SUA, unde oamenii recurg, în disperare de cauză, la gesturi extreme, pentru a-şi putea întreţine familiile. Pe scurt, un american intră într-un magazin şI îşi cumpără cafea. După ce primeşte paharul şI plăteşte, scoate un pistol şI îi explică bătrânului vânzător, cu vocea gâtuită de emoţie, că este vorba despre un jaf. Dialogul hoţ-victimă este absolut incredibil şI nu are ne