Un alt laitmotiv al acestui început de an ş1964ţ pare să fie patriotismul, idee care se făcuse simţită deja în ultimii doi ani, dar acum capătă cu adevărat vizibilitate în Gazeta literară. (...) Pe prima pagină a numărului 4 iese în evidenţă o nouă rubrică intitulată „Oamenii patriei noastre”. Mai interesantă este ilustrarea grafică, pentru că titlul este scris cu litere mari negre pe un desen care reprezintă conturul hărţii României, colorată de data aceasta cu albastru deschis. Ori de cîte ori va apărea această rubrică (şi va apărea deseori de-a lungul anului), acelaşi chenar al ţării va apărea şi el, în diverse culori. (O dată cu această rubrică, culorile, rezervate pînă acum frontispiciului şi unor casete mai importante cu anunţuri de sărbători politice încep să migreze şi în restul paginilor reviste.)

Interesant este de asemenea şi faptul că în acest număr 4, cu harta patriei, apare pe prima pagină un anunţ în legătură cu „comemorarea a 40 de ani de la moartea lui Lenin” şi o trimitere la pagina 3 unde se află articole pe această temă. Niciodată pînă acum nu s-a mai întîmplat ca un eveniment legat de Lenin să se afle pe pagina 1 doar cu o trimitere. În pagina 3, cei care participă la comemorarea lui Lenin în special cu versuri sînt următorii: Aurel Baranga, K. Paustovski, R. Boureanu, T. Balş, C. Baltag, G. Dan, Şt. Iureş, A. Păunescu, N. Stănescu. Poezia acestuia din urmă dedicată figurii sovietice (...) pare o poezie făcută din frînturile altor poezii, cu o temă vagă, chiar dacă apare numele comemoratului, o poezie lipsită de sens deopotrivă formal şi ca mesaj, cu rudimente de modernism eliptic, lipsită de forţă, probabil reprezentativă pentru tiparul de poezie scrisă la comandă de către un mare poet. Oricum, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, spre deosebire de marea majoritate a poeziilor ocazionale, politice, poezia lui Nichita Stănescu nu e