- Cultural - nr. 929 / 12 Ianuarie, 2012 Publicistica lui Mihai Eminescu se constituie, in ansamblul istoriei presei romanesti, intr-un model de fermitate a ideii, de corectitudine si plasticitate lingvistica si de exigenta etica. Nu intamplator, ziaristul Eminescu este, si astazi, incomod. Lectia sa publicistica este mai mult decat actuala, pentru ca textele sale ne ofera un diagnostic ferm si exact al societatii romanesti, de ieri si de azi, sanctionand moravuri si vicii, imposturi si manii. Intr-un articol din 13 ianuarie 1880, publicat in ziarul "Timpul”, Eminescu ne ofera o radiografie, plastica si exigenta totodata, a politicianismului romanesc, radiografie care se poate aplica, fara prea multe retusuri, si epocii actuale: "Partide care urmaresc cu sinceritate realizarea ideilor lor, partidele pentru care principiile nu sunt numai pretexte si fraze pentru a amagi lumea vor fi totdeauna folositoare. Ceea ce se cere insa de la ele in modabsolutecasaramanapurureacredincioase lor insele, sa nu se abata de la calea ce si-au prescris-o, pentru ca alegatorii si poporul in genere sa stie cu cine au a face… Parerea noastra este ca niciun partid onest, oricare ar fi principiile lui, nu e nefolositor tarii. Principii gresite de exemplu, pe mana unor oameni onesti sunt mai folositoare decat principii foarte bune in mainile unor panglicari. Caci adevarul intr-un stat nu sta pe atata in idei, pe cat in caracter si samburul moral, seriozitatea de caracter si de aspiratiune formeaza adevarata greutate a unui grup de oameni politici, nu bruma de idei culese de prin carti. C-un om care doreste bine statului si numai pe aceasta cale poti discuta, c-un om insa pentru care binele statului e numai un pretext, iar binele lui propriu tinta adevarata nu exista discutie, caci cu apetitul nu se discuta decat punandu-i inainte perspectiva de-a-l indestula si mai bine”. Mihai Eminescu ram