A fost nevoie de un an şi jumătate pentru ca Viktor Orbán să ajungă pe tuşa politicii europene. Aceasta nu este jenant numai pentru noi, ci şi pentru guvernele occidentale care nu prea ştiu ce să facă cu fostul lor aliat, scrie cotidianul maghiar „Népszabadság".

„Occidentul îl poate înlătura pe Viktor Orbán?", mă întreabă un prieten. La urma urmei, a făcut-o cu Berlusconi în Italia şi cu Papandreu în Grecia şi a pus în locul lor oameni de încredere, tehnocraţi din lumea finanţelor, oameni mai previzibili şi mai rezonabili. Miza era mare, deoarece era vorba de două state din zona euro, iar Bruxelles (de fapt, Berlinul şi Parisul) se temea că incertitudinea politică şi economică ar fi putut afecta stabilitatea întregii zone. Ei au salvat ceea ce putea încă fi salva, notează publicaţia de la Budapesta.

Ameninţarea de ieri a Comisiei Europene de a lansa împotriva noastră proceduri de sancţiune indică faptul că tentativele extreme ale guvernului de a-şi menţine puterea şi politica lui economică neortodoxă încep să îngrijoreze serios Bruxelles, mai scrie „ Népszabadság".

Dar „cazul maghiar" nu este atât de simplu: nu este aşa de uşor să destitui un prim-ministru de „dinafară", când a fost ales cu o majoritate de două treimi în Parlament. În plus, opoziţia este în ruine. Orice s-ar zice, mandatul democratic este important în ţările membre ale Uniunii Europene, pentru că se află la baza puterii oricărui om politic.

În cazul Ungariei, trebuie luat în considerare faptul că o presiune prea mare poate avea un efect opus faţă de cel dorit şi poate da apă la moara celor de la Jobbik (partidul maghiar de extremă dreapta).

În prezent, sunt probabil la studiu două scenarii posibile pentru noi, mai scrie cotidianul. Primul - şi avertismentul de la Bruxelles merge în acest sens - este că i se dă încă o şansă lui Viktor Orbán dacă acesta