La puţină vreme după ce Banca Naţională şi-a justificat decizia de a reduce dobânda-cheie pe seama consolidării procesului de dezinflaţie, Institutul Naţional de Statistică a venit să confirme trendul, în condiţiile în care rata anuală a inflaţiei s-a plasat la 3,14% în decembrie 2011, un nou minim istoric.
Întrebarea este însă: Ce s-a întâmplat cu efectul Ballasa-Samuelson? Ani în şir ni s-a spus că acesta majorează preţurile ca urmare a creşterii mai rapide de productivitate în sectorul tradables decât în cel non-tradables. Explicaţia pentru creşterea de preţuri e dată de faptul că salariile în sectorul non-tradables (bunuri şi servicii care se produc doar pentru piaţa internă – restaurante, service-uri auto etc.) tind să se egalizeze cu cele din sectorul tradables (bunuri şi servicii care se comercializează internaţional), conducând la creşterea costurilor de producţie şi implicit a preţurilor bunurilor non-tradables.
Dar explicaţia nici nu mai contează fiindcă efectul Ballasa-Samuelson, ca să se manifeste, e nevoie să se achiziţioneze bunuri. Iar când măsurile guvernamentale lovesc mediul de afaceri în aşa hal încât România rămâne o ţară stabilă numai pentru că e pe jumătate moartă, mărfurile care se scumpesc sunt cel mult cele din economia subterană. Practic, singurele care se mai cumpără.
Şi totuşi, deşi inflaţia anuală se găseşte la valori minime, cea lunară s-a plasat la 0,23% în decembrie, 0,42% în noiembrie, 0,64% în octombrie, după patru luni de deflaţie (–0,29% – iunie, –0,35% – iulie, –0,35% – august, –0,21% – septembrie). Mai mult, poate garanta cineva că după o inflaţie anuală de 8% în patru luni din 2011 (martie-iunie), urmată de patru luni cu rate de 3,14-3,55%, nu se va ajunge la niveluri de 6,5%? Ce se va întâmpla atunci, va creşte BNR dobânda pe care tocmai a micşorat-o?!
Din câte se observă inflaţia anuală se situează
