Halucinantă cantonarea discuţiilor din ultimele zile pe falsa temă a privatizării SMURD, halucinantă transformarea unui om admirabil şi competent în icoană infailibilă, Raed Arafat, halucinantă lipsa de nuanţe, de compromisuri, dar la fel de necrezut e şi decizia de retragere a proiectului legii sănătăţii.

Despre spitale, pacienţi, medicamente, salarii pentru cadrele medicale, medici, asistente lipsă, nimic. Despre asta nu putem vorbi în termeni de soluţii. Despre cum facem ca oamenii, nu entităţi abstracte, ci noi, voi, eu, tu, mama – să nu îmbătrânească aşteptând în faţa unei uşi într-un spital central, cerşind mântuirea din partea unui dumnezeu care e mult prea ocupat să-şi numerele titlurile ca să mai opereze şi care te lasă pe mâna unui emul plictisit şi el. Despre medicamente scumpe prescrise în loc de medicamente ieftine, despre malpraxis, despre carteluri, nimic, nimic.

Rogozanu are dreptate. Gata, ne-am supărat, ne-am luat jucăriile şi-am plecat! Stupidă reacţie. Din nenumărate motive. Din punct de vedere al imaginii, electoral, mişcarea e greşită. E admiterea unei înfrângeri şi confirmarea faptului că cei care s-au împotrivit legii – inclusiv cei care au făcut-o cu argumente false – au avut dreptate. Dar asta ar trebui să fie doar problema preşedintelui.

Un proiect de lege prost poate fi modificat. Poate fi rescris. Pentru asta chiar e nevoie de discuţii. E nevoie să asculţi, nu să împingi oameni care nu gândesc la fel ca tine să demisioneze. Nu să-i faci mincinoşi, intoxicatori, nu să-i trimiţi la plimbare.

Un draft imperfect e infinit mai bun decât lipsa lui. Fără draftul ăsta, fără altul în absenţa lui, ne întoarcem din nou la coadă în faţa uşii domnului doctor. Fără speranţă. Cu plicul cu şpagă în buzunar şi cu şi mai multă râbdare şi frică în suflet. Mai multă? Aiurea! Sunt ambele infinite. Râmânem cum am stabilit. Bolnavi. @N_