De ce fotbal american?
Ca orice spectacol american si fotbalul lor e prezentat intr-un ambalaj stralucitor, e hiperbolizat, ridicat pe un piedestal pe care nu musai il merita. Vorbim de America aici, totul e augmentat, fortat intr-un context pozitiv, ridicat in slavi. Presedintele televiziunii de stat franceze spunea acum ceva vreme ca televiziunea exista doar pentru a forta lumea sa cumpere coca-cola. TOATE productiile de televiziune sunt menite a ne tine in fata televizorului suficient timp cat sa absorbim reclamele ce ne indeamna sa cumparam produse de care, cel mai probabil, nu avem nevoie. Fotbalul american trebuie inteles ca un spectacol, in primul rand si ca sport, in al doilea, si, va rog eu, nu va mintiti ca sportul este prevalent pentru voi, altfel ati fi, ca mine, fani ai skiului fond si ai biatlonului. Fotbalul american e spectacol si entertainment prin excelenta, e suma abilitatilor atletice, povestilor de viata, trash talkin’, analizelor de specialisti, caldurii sufletesti si entuziasmului din partea fanilor, hiperbolizarii presei etcaetera.
Ne place sau nu ne place? E alegerea fiecaruia. Unii considera ca fotbalul american e ireal. Un construct artificial. O fi, n-o fi, nu sunt eu cel ce decide. Stiu doar ca, fals sau nu, imi pune un zambet pe obraji. Cum mi-au pus si “Procesul” lui Kafka, “Pendulul” lui Eco, elfii lui Tolkien ori sabiile laser din Star Wars. Stiu ca nu exista, stiu ca-s fantezie, dar, daca tot e sa fiu mintit, prefer sa fiu mintit frumos. Tebow are o poveste frumoasa, A Rod ma convinge cu pasele lui, Brees imi incanta ochiul cu jocul aerian, Suggs ma ridica din fotoliu cu determinarea lui –what’s not to like?
In continuare am sa incerc sa explic regulile acestui minunat joc, in masura in care am reusit si eu sa le inteleg. Nefiind un specialist, banuiesc ca vom invata impreuna cum sa apreciem fotbalul american
