Pe termen lung dividendele acordate de companii şi efectul de erodare al valorii banilor prin inflaţie au o influenţă la fel de puternică asupra randamentului real al investiţiilor bursiere ca şi variaţia preţurilor din piaţă ale acestora.
Ziarul Financiar a simulat o strategie de investiţii care implică plasarea unor sume de bani egale în 12 acţiuni care sunt printre cele mai lichide şi mai cunoscute de pe bursă în perioada 31 decembrie 1998 - 31 decembrie 2011 şi a studiat care sunt efectele dividendelor reinvestite şi a inflaţiei asupra randamentului final al investiţiei. Acţiunile luate în vedere sunt Azomureş, Antibiotice, Alro, Banca Transilvania, Turbomecanica, BRD, Petrom şi cele cinci SIF-uri.
Astfel, dacă luăm în calcul strict variaţia preţului acţiunilor din portofoliu în această perioadă ar rezulta că după 13 ani cine investea 1.000 de lei într-o astfel de strategie putea să-şi multiplice banii de 23,2 ori, respectiv un randament investiţional de 2.221%.
Totuşi cifra este distorsionată puternic de efectul inflaţiei de două cifre din anii timpurii ai pieţei.
De exemplu, în 1999 şi 2000 România a avut o inflaţie anuală de 46%, care a coborât sub pragul de 10% abia în 2004.
Ajustând preţurile acţiunilor din portofoliu la inflaţie, o investiţie în aceleaşi acţiuni în urmă cu 13 ani ar fi adus un randament real de 269%, adică de peste opt ori mai redus decât cel în termeni nominali.
Cum a fost posibil?
Spre exemplu, în anul 1999, când acţiunile s-au apreciat cu 25% şi inflaţia a fost de 46%, randamentul real a fost de fapt unul negativ, de -14%. Cu alte cuvinte, dacă investeai în acţiuni în 1999 cu banii pe care-i strângeai la sfârşit de an puteai să cumperi cu 14% mai puţine bunuri şi servicii decât la începutul anului, deşi aveai cu 25% mai mulţi bani în portofel.
Dacă în plus presupunem că
