Stiu, ratiunea are puterea de a argumenta orice. Iti trebuie doar imaginatie, informatie si o jucarie buna in cap. Pe scurt, presedintele tocmai ce ne-a spus ca renunta la reformarea unui sistem falimentar, ineficient si criminal, pentru ca desi toti recunoastem ca suntem nemultumiti de el, tot noi nu vrem sa-l schimbam. Si vrem, de fapt, mai bine sa murim decat sa ne insanatosim.
Fara sa fie macar vreun paradox la mijloc, e cea mai cinica mostra a faptului ca doar vointa unui singur om conteaza. Acum vrea reforma, acum nu mai vrea. Intrebarea este – i-a fost frica presedintelui? A simtit cumva coalizarea nemultumirii politice intr-un val de revolte care, plecand de la sustinerea lui Arafat, s-ar fi intors impotriva lui? E prima recunoastere publica a infrangerii ce va sa vina la alegeri?
Dupa ce Guvernul sau si-a asumat raspunderea de 17 ori in Parlament, pe legi poate la fel de importante, cu efecte cel putin la fel de profunde ca si cele ale legii sanatatii, acum, brusc, presedintelui ii pasa. Nu stiu pe cine a reusit sa mai convinga de aceasta data. Cum nu inteleg nici unda de bucurie din – “tiranul a cedat”. Sa fim lucizi. Mi se pare infinit mai grava manifestarea sadica a neputintei de a schimba si de a reforma eficient “sistemul mafiot” (pe care ai tai chiar il conduc si il sug de bani) – lucru pentru care, de altfel, ai si primit cel de-al doilea mandat.
Si acest truc mizerabil care sta la baza anuntului – “dupa ce am vazut ca nimeni nu isi doreste schimbarea, va fac un bine si retrag legea”. Stie prea bine ca nu e adevarat. Stie ca daca vreo majoritate a spus nu a facut-o doar impotriva schimbarii unui lucru nominal – SA NU SCHIMBAM taman CE MERGE! Atat. In rest, lumea chiar discuta proiectul! Era la inceput de dezbatere, nici macar la finalul ei, ca sa tragi o concluzie.
Presedintele nu si-a recunoscut infrangerea doar in fata lui A
