Decizia Consiliului European din 9 decembrie de a introduce uniunea fiscala alaturi de cea monetara are o sansa diferita de zero de a salva euro si UE, si de a deschide drumul spre nasterea, cu forcepsul, a Uniunii politice.
Indiferent daca Germania, Franta si institutiile europene vor reusi sa evite o prabusire generala in 2012, nimeni si nimic nu poate scapa Europa de o lunga si disperanta recesiune.
Ultimul summit de la Bruxelles a destramat nucleul dur al principalelor 3 puteri europene, Marea Britanie alegand un drum separat. Grecia si Italia erau deja "securizate" cu guverne de "tehnocrati" impuse fara menajamente de UE. In alte state membre - Suedia, Damenarca, Spania, Portugalia, Irlanda, Cehia, Ungaria - se afla insa la putere guverne politice alese, unele cu majoritate solida, care vor avea probleme serioase in a "vinde" deciziile de la Bruxelles propriilor cetateni.
Marea intrebare careia nu i-a fost gasit un raspuns la 9 decembrie a ramas aceeasi: cine plateste pagubele, si cum? Sursa banilor necesari pentru a evita intrarea in incapacitate de plata, in urmatoarele luni, a unor state din zona euro, nu a fost precizata de liderii europeni desi este evident ca, pe termen scurt, doar Banca Centrala Europeana poate preveni dezastrul prin injectarea masiva de bani lichizi pe piata.
Chiar daca BCE va proceda astfel, liderii politici europeni, de la putere sau din opozitie deopotriva, ar trebui sa se gandeasca in mod serios, inainte de a trezi inlocuiti prin procedee expeditive de "tehnocrati" misterios desemnati, la o modalitate de a transmite concetatenilor lor cateva adevaruri foarte neplacute.
Primul se leaga de insusi conceptul de "criza". Majoritatea oamenilor asociaza acest cuvant unor neplaceri de scurta durata: un junghi intercostal, neintelegeri in familie, scaderea puterii de cumparare, probl
