"Viata ne-a ingenuncheat si nu ne putem ridica singuri"
De foarte mult timp incerc sa ajung la sufletele dvs., dar nu cred ca eu hotarasc, ci Bunul Dumnezeu. Ma numesc Moisa Elena, am 37 de ani si am un baietel de 7 ani, Alexandru. Problema noastra este ca suntem singuri pe lume si nu ne descurcam. Am trecut si trecem prin foarte multe necazuri, carora nu le mai putem face fata singuri. In urma cu 4 ani, datorita unui sot si tata alcoolic si iresponsabil, am fost nevoiti sa fugim de acasa, eu si copilul, si de atunci, ratacim prin lume. Nu ne putem gasi locul si rostul. Problema este ca nimeni nu ne-a putut ajuta, nici macar echipajul de politie la care am apelat si care a incercat tot posibilul nu a avut nici o putere. La toate centrele din Bucuresti la care am apelat nu am gasit locuri "din lipsa de fonduri". De atunci, schimbam orase, locuinte, servicii, gradinite etc. Nu avem nimic, decat niste hainute si jucarii, multe lacrimi si datorii. Am indraznit sa va scriu pentru ca va cunosc de foarte multi ani, "Formula AS" este prima constanta din viata noastra. V-am citit si va voi citi de cate ori imi voi permite sa cumpar ziarul. Imi place totul, dar cel mai mult ma impresioneaza ce faceti la rubrica S.O.S. Sunteti niste ingeri trimisi pe pamant, cu scopul de a-i ajuta pe cei nevoiasi, pe care nimeni altcineva nu-i poate "vedea" si "auzi". Sa va dea Dumnezeu sanatate si aceeasi intelepciune si bunatate in continuare. Ajutati-ma sa alung si eu tristetea si lacrimile copilului meu, caruia nu-i pot cumpara ce-si doreste si ce-i trebuie, si-l tot aman, ca va veni o zi in care va avea si el dulciuri si jucarii si hainute. Eu imi intorc in alta parte capul si incerc sa-mi inghit lacrimile, dar lui cum sa-i spun "intoarce capul"? A trecut prin prea multe. Este bun, frumos si destept. E sufletul meu, pe care nu-l pot parasi asa cum ma "povatuiesc" neamurile, sa-
