Titlul acestui material este o invitație către toți iubitorii de câini vagabonzi, dar în special pentru judecătorii de la Curtea Constituțională. Acești magistrați au decis că legea prin care li se dădea liber primarilor să gestioneze așa cum cred mai bine cetățenii localităților lor problema câinilor vagabonzi nu este constituțională. De ce, încă nu știm, dar ne-a spus deja șeful CCR că era o problemă de demnitate a celor care ar fi urmat să îi eutanasieze pe câinii vagabonzi care nu-și vor fi găsit o casă. De parcă cei puși să facă această activitate s-ar mai gândi la demnitate dacă ar avea vreo rudă mușcată sau chiar omorâtă de câinii fără stăpân, așa cum s-a întâmplat. De parcă faptul că te mușcă un câine în plin oraș nu ar fi tot o problemă de demnitate și de civilizație.

Între timp, eu, ca simplu cetățean, rămân în continuare cu o problemă foarte serioasă în viața mea. Sunt nevoit, într-o țară liberă, democratică, în care se respectă drepturile omului, să am grijă pe unde merg pe stradă. Și cum merg, ca nu cumva câinele vagabond pe lângă care trec să creadă că îi sunt inamic. Sau, dacă merg în vizită la prieteni, prin același oraș al meu, trebuie să am foarte mare grijă, pentru că și la acele blocuri sunt câini, care îi atacă pe străini și, chipurile, îi protejează pe locuitorii blocurilor de acolo. Nu e vina lor, evident, că oamenii îi hrănesc, îi adăpostesc și îi apără de hingheri. Care, oricum, nu se omoară nici ei cu strânsul patrupedelor, pentru că știu că, după ce le duc la biobază, cei de acolo le sterilizează, sau se fac, și apoi le dau drumul înapoi. Cu alte cuvinte, cooperativa munca în zadar. Dar nu cred că este nici vina mea de om că pot fi mușcat de câini într-un oraș civilizat dintr-o țară civilizată, cum se pretinde a fi România. Și-atunci onorabilii judecători de la adevăratul guvern al țării de ce nu s-au gândit și la cei care au de suferi