În zilele în care sistemul de sănătate românesc este dezbătut pe toate căile posibile, să aruncăm o privire către alte sisteme europene. În Finlanda, de pildă, există un mecanism complex şi o strânsă cooperare între instituţii, pentru a acoperi toate situaţiile de criză, de la alunecarea pe trotuar iarna până la un atac nuclear. Întregul sistem este coordonat de Ministerul de Interne, dar în funcţie de situaţie pot fi implicate diverse ministere, de la cel al Transporturilor la cel al Sănătăţii.

Corespondentul RFI la Helsinki, Denisa Udroiu:

Oricare ar fi situaţia, cetăţenii au un singur număr la care sună în caz de criză, şi anume 112. Dispeceratul care răspunde are numai o responsabilitate, aceea de a trimite la faţa locului serviciul potrivit situaţiei - pompieri, poliţie sau ambulanţă.

Cum este organizat serviciul de ambulanţe

Responsabilitatea organizării serviciilor de ambulanţe aparţine în acest moment judeţelor şi oraşelor. Din 2013, responsabilitatea se transferă spitalelor judeţene.

Municipalităţile au două posibilităţi: Prima, să dea monopolul serviciilor de ambulanţă în grija pompierilor, caz în care ambele servicii sunt plătite din bugetul oraşului sau judeţului. A doua posibilitate: să facă un concurs la care participă atât companiile private de ambulanţe, cât şi pompierii. În acest caz, municipalităţile stabilesc un minimum de criterii de îndeplinit, şi anume cât de vechi pot fi maşinile folosite ca ambulanţe, cât de repede trebuie să plece spre locul accidentului de la primirea apelului, ce pregătire trebuie să aibă personalul de pe ambulanţă.

Pentru serviciile pe care le asigură, firmele de ambulanţă încasează o sumă de bani de la asigurările sociale (este vorba de o sumă fixă, în funcţie de kilometrii parcurşi şi de timpul petrecut pe fiecare caz). În plus, ele mai primesc o sumă de la municipalitate, pentru