"Sfantul sufletului meu"
Mie imi place sa cred ca Sfantul Nectarie m-a gasit el pe mine si nu eu pe el. Ma aflam intr-o perioada urata a vietii mele, eram disperata, nu stiam incotro sa ma indrept, ce sa fac. Eram terminata psihic, facusem o depresie grava, slabisem vreo 10 kilograme, nu ma mai puteam concentra pe absolut nimic, numai la suferinta mea ma gandeam. Nu gaseam absolut nici o rezolvare, plangeam incontinuu, ce mai, eram o epava. Si, intr-o zi, nu stiu de unde mi-am amintit ca mama imi vorbise candva de un anume Sfant. Si apoi mi-am amintit ca avea si un acatist al acestui Sfant si ca el era grabnic ajutator si ca nu te trece cu vederea, oricine ai fi. Apoi, mi-am dat seama ca este vorba despre acelasi Sfant despre care citesc destul de des in ziarul meu de suflet, "Formula AS". Era, desigur, vorba despre Sfantul Nectarie. Mi-am zis ca trebuie neaparat sa fac rost de Acatistul sau, insa mi-a luat destul de mult timp. Am tot amanat, pana cand, intr-o zi, la Mitropolie fiind, l-am cumparat, stiind ca a doua zi voi pleca din oras si ca voi avea timp sa-l citesc in liniste. Ce sa va zic, mi-a schimbat viata! Inca din prima zi de cand am inceput sa-l citesc, m-a linistit, m-am simtit mai calma si mi-am recapatat puterea de concentrare. Nu-mi venea sa cred, de fapt nu realizam de ce sunt asa de calma. Am citit Acatistul si il citesc si acum in fiecare zi, desi a trecut o luna si ceva. M-a ajutat enorm de mult acest Sfant. Am cumparat si Paraclisul, pe care il citesc impreuna cu Acatistul, in fiecare zi, mi-am cumparat si Acatistul Sfintei Maici Grabnica ajutatoare. Sfantul Nectarie a reusit sa ma scoata incet-incet din prapastie si, desi inca ma lupt cu depresia, cred ca voi reusi in cele din urma sa o birui. Am momente cand ma gandesc ca poate rugaciunea mea este insignifianta, dar Sfantul imi arata ca nu este asa. Intr-o seara, de pilda, ma gandeam
