- Istoric - nr. 930 / 13 Ianuarie, 2012 La 65 de ani, dupa Traznea! - Tata? - Era cu notaru’, la Primarie, pentru a primi armata de ocupatie. Asa s-a cerut...Amfost si eu acolo. Eram prezenti, in mijlocul evenimentelor. Din nefericire pentru mine, pastrez o prea puternica amprenta, care mi-a marcat toata viata... - Ce s-a-ntamplat cu familia? - Stie toata lumea care a fost acolo... Parintii mei, sora mea Doina si eu am reusit sa evitam confruntarea cu soldatii. Au fugit, si dupa trei zile i-au prins. Pe ei nu i-a omorat armata. I-au impuscat jandarmii, cei care trebuiau sa mentina ordinea. Au fost luati din casa unei matusi, din RastoltuDesert, dusi la Buciumi. Aici, a venit grofu’ Baji Ferencz, care i-a spus mamei: "Sa nu cumva sa va refugiati, pentru ca e nevoie de invatatori romani. Traznea e sat romanesc”... La Buciumi, parintii mei erau arestati, intr-un beci plin de apa. Mama era insarcinata in luna a sasea... Dupa plecarea lui Baji Ferencz, a aparut o caruta, i-a imbarcat, si seara i-au dus langa padure, unde soldatii i-au impuscat. - A existat un proces? - Sigur ca da! A fost la Cluj, la Tribunalul Poporului, in ’46, procesul lui Baji Ferencz, care a fost condamnat la moarte. I s-a confiscat si averea. Numai ca el fugise, si sentinta nu s-a putut executa... - Ati mai aflat vreodata ceva despre el? - Nu. Primarul numit atunci a fost condamnat la inchisoare pe viata. A murit in inchisoare... - De vreo zece ani, urmasii grofului au batut la usa Primariei din Traznea sa-si revendice proprietatile... Ati aflat? - Stiu. Si am fost foarte revoltat de inocenta acelui Baji FerenczJr. Am aflat ca ulterior ar fi trimis o scrisoare Primariei, cerandu-si scuze, cum ca, chipurile, n-ar fi stiut faptele bunicului sau. - Cum e pastrata memoria dascalilor Aurelia si Lazar Cosma? - Sunt inca in viata elevi ai parintilor mei, care le pastreaza vie amintirea. Sunt i