Primăvara arabă, care a dus şi la înlăturarea dictatorului tunisian Ben Ali, a fost declanşată de autoincendierea vânzătorului de fructe Mohamad Bouazizi. Paradoxal după instalarea democraţiei, tot mai mulţi tunisieni recurg la acest gest.
Majoritatea sunt tineri din zone rurale sărace, necăsătoriţi, şomeri şi cu puţină educaţie, care nu au nicio perspectivă de a se angaja şi comit asemenea acte din diperare, relatează BBC.
Numai în cele şase luni de după moartea lui Bouazizi, cel puţin 107 tunisieni au încercat să se sinucidă, dându-şi foc. Hosni este un exemplu de tânăr atât de disperat să-şi găsească un loc de muncă încât şi-a turnat petrol pe el şi l-a aprins. Ca urmare şi-a pierdut toate degetele de la o mână şi a suferit o desfigurare facială severă.
„Nu aveam educaţie şi loc de muncă şi eram disperat. Întreaga ţară părea să fie atunci în flăcări, aşa că mi-am dat şi eu foc, dar asta nu a îmbunătăţit lucrurile. Mi-am distrus viaţa mea şi a familiei mele”, spune el.
Doctorul Amenallah Messaadi, care conduce un centru pentru recuperarea celor care suferă arsuri grave, avertizează că numărul celor care recurg la acest gest disperat a crescut de cinci ori de la izbucnirea Revoluţiei. Cauza este de multe ori aceeaşi: disperarea că apelurile lor către autorităţile locale legate de combaterea corupţiei şi de crearea de locuri de muncă rămân fără răspuns. Totuşi practica autoincendierii „nu trebuie glorificată pentru că nu rezolvă nimic”, crede Messaadi.
