"Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti", zice o vorba din popor.
"Prietenul la nevoie se cunoaste", adauga o alta. Exista in mentalul popular romanesc o remarcabila capacitate de valorizare a inevitabilelor momente de cumpana prin care trecem de-a lungul vietii. "Greul", "nevoia", "parleazul" si alte expresii la fel de neaose nu sunt decat, la alt nivel, niste definitii ale "crizei" care este azi pe buzele tuturor. Criza care, conform celor mai echilibrate previziuni ale expertilor romani si internationali, va continua si in 2012. Daca va fi mai dura sau nu decat in 2011, ramane de vazut. In mod cert, ea va fi altfel decat am cunoscut-o din 2008 pana acum, caci criza datoriilor suverane si sensibilitatea tot mai accentuata a zonei euro si a monedei unice au dat nastere unui virus economic foarte contaminant, de care se tem pana si tari "vaccinate", precum Franta sau Germania.
Expresia umana a acestui veritabil vertij financiar care bantuie pietele lumii occidentale este dependenta de celalalt, de tovarasul de drum, de cel alaturi de care, sub o forma sau alta, ti-ai unit destinul, de cel in care ai crezut ca in nimeni altul, de cel pe care l-ai primit in casa ta ca pe un oaspete ales si de cel in care ti-ai pus, desigur, toata nadejdea. Pentru Romania anului 2012, noua fata a crizei e fata celor cu care ne-am inhamat la drum: spilcuitii investitori straini, pe care i-am petit cu atata ardoare, companiile multinationale aduse cu taraf, carora le-am dat "zestrea" pe bani de nimic, firmele internationale pe care le-am "omenit" cu facilitati fantastice, "suratele" din Uniunea Europeana, in care ne-am increzut atat de mult, "dracii" de la Fondul Monetar International, cu care ne-am infratit ca sa trecem "puntea" anilor imposibili din urma. Daca 2009, 2010 si, partial, 2011 ne-au vorbit despre noi, despre propriile slabiciuni, despre risipa
