Cel mai recent sondaj publicat de Gallup ne declară printre codaşii planetei la capitolul "fericire". Dar faptul că ne aflăm printre cei mai nefericiţi oameni de pe planetă nu ne face şi mai nefericiţi decât suntem. Ci ne atrage atenţia, într-un fel, asupra unor detalii importante ale vieţii noastre; poate ne îndeamnă să privim mai serios în traista priorităţilor. De fapt, fericirea este greu de atins. Iar dacă se întâmplă să dobândeşti tot ce ţi-ai propus, în mod sigur ţi-a mai rămas ceva de adăugat. Deci, tot nu eşti fericit.

Pe de altă parte, nimeni nu ştie însă care este Everestul visurilor celuilalt. În schimb, mulţi sunt de acord cu o concluzie care spulberă, la prima vedere, orice încercare de a atinge fericirea totală, şi anume "La starea de mulţumire sufletească deplină se pare că nu ajung decât sfinţii...". Numai sfinţii pot să treacă peste bariera minciunilor şi peste iresponsabilitatea celor care le distribuie pe acestea în mod gratuit semenilor; peste afurisitele ingrediente ale comandamentelor politice, economice etc... Peste banalităţile vieţuirii - hrană, căldură, sănătate - a se înţelege protecţie socială, medicamente... Şi se retrag în pacea iubirii de Dumnezeu. Întrebarea este: era sau nu era de aşteptat să aflăm, fix la începutul lui 2012, pe ce treaptă a satisfacţiei sufleteşti se află românii? Răspunsul aţi putea să-l daţi dumneavoastră, cititorii, în măsura în care nu vă lăsaţi intimidaţi de... un simplu sondaj de opinie.

Dar, din fericire, suntem conştienţi că drumul până la propria satisfacţie sufletească e unul lung, cu suişuri şi coborâşuri; că, în general, depinde numai de "călătorul" care se aventurează spre culmile alese de el. Şi tot din fericire, înţelegem - mergând când la deal, când la vale - că, într-o societate civilizată, mulţumirea deplină vine şi din felul cum aceia care o conduc ştiu să chivernisească totul pen