Vechea Eladă a dat Jocurile Olimpice, care au dăinuit peste 1150 de ani, jocuri remarcate cu o regularitate cu totul deosebită.Scopul acestora era de a atinge idealul dezvoltării armonioase a fiinţei umane. Geneza lor s-a pierdut în negura vremi. Se spune că fiul lui Zeus, Heracle, plecând spre Elada în secolul XV î.e.n. s-a oprit în Pelopones, la Olimpia, unde a pus de o întrecere între cei 4 fraţi ai săi.A măsurat o distanţă de 600 de tălpi proprii în linie dreaptă, ce mai târziu s-a numit stadiu echivalentului a 192,27 m. Învingătorului i s-a decernat o ramură de măslin. Săpăturile arheologice făcute în Olimpia au găsit rămăşitele unor construcţii, numeroase statui, obiecte de cult, dar şi plăci de marmură care imortalizau numele învingătorilor la Jocuri ale Olimpienilor. Cel mai vechi campion datează din anul 776 î.e.n. şi este considerat Korebos, iar numerotarea s-a făcut din acel an.

Edictul din 394 e.n.

a dus la desfiinţarea jocurilor

Tarele unei societăţi în descompunere, cauzate de noile condiţii socio-economice, istorice şi religioase ce s-au impus în primele secole ale erei noastre, a dus la desfiinţarea jocurilor care erau considerate păgâne. Împăratul Theodosiu I, după convertirea la creştinism în anul 394 e.n.a dat un edict prin care a desfiinţat Jocurile Olimlice. Olimpia a avut de suferit datorită prădătorilor popoarelor migratoare, iar ce nu au terminat oamenii, au definitivat forţele naturii, inundaţiile şi cutremurele şi totul a intrat într-o lungă uitare.

Primele semne

ale revigorării

Jocurilor Olimpice

Încă din Renaştere şi apoi prin secolul XVII, Komenski, John Locke au căutat să reconsidere educaţia fizică,în mod special la începutul secolului al XIX-lea. S-a început promovarea exerciţiilor corporale, aspecte care s-au dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea. La iniţiativa cetăţeanu