- Editorial - nr. 930 / 13 Ianuarie, 2012 In curand se vor implini (la 18 ianuarie a.c.) trei ani de la plecarea lui Grigore Vieru, chemat, inainte de vreme, la Maritul Domn al Indurarilor. Doi ani fara nemuritul simbol al Basarabiei, eternul Grigore Vieru, "cea mai limpede constiinta a Basarabiei”. Doi ani scursi in clepsidra vremii de la plecarea la Domnul a autorului cartilor "Izvorul si clipa”, "Radacina de foc”, "Alarma”, "Strigat-am catre tine”, "Taina care ma apara”, amintind doar cateva dintre ele, intr-o insotire a intoarcerii in timp a gandului tutelar spre memoria celui care, la 27 august 1989, zi-borna atitudinala, alaturi de Nicolae Dabija, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Ion Ungureanu, Alexandru Mosanu, Ion Hadarca, Arcadie Suceveanu si alti intelectuali basarabeni, cereau, cu glas imperativ indreptatit, necesara repunere in drepturile firesti a limbii romane, a alfabetului latin, a Tricolorului, simboluri ale fiintei noastre, ale neamului. Atunci, de la Pererita, locul nasterii poetului, pana la Soroca, la Vadul lui Voda si la Dubasari, in acea bucurie, in acea culme a entuziasmului, batea "Ceasul de aur” al Basarabiei, iar poetii deveneau, cum exclama autorul "Imnelor”, Ioan Alexandru, "limbile clopotelor de alarma” ale descatusarii de sub apasarea sovietica si a stelei rubinii a Kremlinului. Era atunci celalalt moment, al renasterii nationale, urmator unuia anterior, petrecut la "Casa Coloanelor” de la Moscova, la centenarul mortii lui Eminescu, unde cutezatorul Grigore Vieru citea, acolo, chiar in apropierea Pietei Rosii, strajuita de steaua rosie, poemul "Cuvantul scrisului nostru”. Pe Grigore Vieru l-am cunoscut in mai multe imprejurari, la Targu-Mures, la Bucuresti – pe cand era consilierul marelui poet, senatorul Adrian Paunescu si membru in Consiliul de Administratie al Televiziunii Romane –, la Chisinau, cu pri