Doctorul Raed Arafat a câştigat războiul cu Palatul Cotroceni şi Traian Băsescu datorită credibilităţii sale, dar a refuzat totodată să fie folosit în bătăliile celorlalţi. A fost omul capabil să demonstreze că tezele prezidenţiale nu sunt infailibile. Rolul său a fost acela al unui profesionist şi nu al unui instigator.
Le-a mulţumit politicos pentru susţinere celor care au crezut în el, după care i-a rugat pe cetăţeni să nu se lase manipulaţi politic. SMURD şi Raed Arafat au respins pentru prima dată un apel de urgenţă, considerând că pacientul trebuie să se lupte singur pentru propria supravieţuire.
A dat totuşi semnalul că se poate. După retragerea sa discretă din scenă, în stradă a apărut însă un gol imens. Protestatarii s-au comportat ca un copil lăsat să se descurce singur, neştiind ce să facă. Iar în noapte, de la fiecare colţ, a apărut câte un impostor care a venit să-l ia de mână pentru a-l deturna într-o altă direcţie. Dan Diaconescu a încercat să se pună în fruntea mişcării, dar a fost rapid eliminat. Revoluţionari de carton, activişti de partid, protestatari de meserie au sărit în primele rânduri.
Am văzut multe feţe dubioase la mitingul de ieri seară din faţa Palatul Cotroceni, instigatori, dar şi mai mulţi oameni respectabili veniţi cu bună credinţă să-şi exprime paşnic nemulţumirile. S-a strigat "jos taxa auto" alături de "Regele Mihai", dar la unison s-a strigat "jos Băsescu".
În această seară am asistat la prima divizare a protestatarilor: unii au plecat spre Palatul Cotroceni, alţii au rămas în Piaţa Universităţii. Marea majoritatea a celor nemulţumiţi de nivelul lor de trai a rămas în faţa televizoarelor. În Capitală doar o mie de oameni au ieşit în stradă, dar invitaţiile se înmulţesc pe site-urile de socializare. Nici în ţară, manifestanţii nu depăşesc ordinul sutelor.
Strada se află în faza în care îşi caută lideru
