O întrebare rămîne. De ce a făcut Traian Băsescu tot tămbălăul ăsta. De ce a intrat la Realitatea şi practic l-a dat afară în direct pe Arafat spunîndu-i clar că nu are ce căuta în sistem cu opinii “stîngiste”.

Dacă nu ar fi intrat la Realitatea şi nu ar fi spus ce a spus, totul ar fi mers lin. Legea ar fi fost dezbătută caricatural, ar fi trecut probabil prin asumare aşa cum au trecut şi Codul Muncii, şi comasarea şi altele.

Ce răspunsuri s-au dat:

Răspunsul CTP: e forţa masurbatorie a puterii; e tipul care a acumulat atîta putere încît mai juisează doar la propriile încordări de muşchi, în oglindă. Prea simplu. Tautologic: exerciţi putere pentru că îţi place doar să exerciţi putere. În fond e şi definiţia televizorului: apari pentru că apari. Întrebarea e de ce s-a exercitat puterea slab cînd putea să se împlinească în forţă, prin impunerea legii. De ce a spart narcisistul oglinda.

Răspunsuri riscate, pe baza unor argumente corecte: e forţa grupurilor de interese care-l împing să ia partea inexplicabil unor idei nepopulare, din motive financiare.

Sau: face asta ca să obţină altceva; vrea o lege cu facilităţi pentru unii investitori străini contra altor forme de recompensă: scoaterea vizelor pentru SUA şi altele asemenea – avem o lungă istorie de plăţi dure economice contra unor certificate politice de bună purtare.

Răspunsul rapid şi cu audienţă: e un tiran plictisit

Răspunsul meu: excesul de putere e cauzat de un exces de slăbiciune; nu e vorba doar despre dispariţia totală a Guvernului, a premierului dintr-o discuţie atît de importantă. E vorba despre o lipsă totală de opoziţie în interiorul puterii la Traian Băsescu. Omul ăsta s-a comportat cu Arafat ca şi cum nu l-ar mai fi contrazis nimeni de vreo zece ani nici în chestiuni minore. Ultimul interviu cu un tip critic a fost acela cu Tolontan dinainte de prezidenţiale, dar