Doctorul în orice CTP tocmai a publicat un text prin care, ca de obicei, încearcă să șocheze. Articolul său începe cu o descriere a tipurilor de masturbatori, omițîndu-i însă tocmai pe aceia din a căror categorie a ajuns să facă el însuși parte: cei cărora le e suficient, pentru a-și procura satisfacția, să-i privească pe alții masturbîndu-se, cei cărora le e suficientă masturbarea prin “puterea gîndului” (coincidență: așa se intitulează rubrica în care CTP și-a publicat textul).
Înainte de a lua în discuție acest ultim articol, vreau să readuc în atenția cititorilor un text aproape identic cu acesta, pe care CTP îl publica în decembrie 2003, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu.
” Din miile de pagini ar trebui strânsa în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decat buletinul de identitate al poetului iar restul ar trebui pur și simplu arse, șterse din fața ochilor.” (Dar din opera literară și publicistică a lui CTP cît se va păstra? Mai mult decît conține o carte de identitate de azi?)
“Nu știu cu ce s-a ocupat N.S. în afară de a bea și a scrie poezii…” (Cu ce ar fi trebuit să se mai ocupe un mare poet? Ar fi trebuit să aibă și o ocupație serioasă, de exemplu, să comenteze la tv partide de tenis?)
“Dupa părerea mea, Nichita Stănescu reprezintă cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice și morale din literatura română. Artistic vorbind mi se pare o imensă nedreptate plasarea sa de către lumea literară deasupra unor Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana – ca să dau doar câteva exemple.” (Sigur că da, cu scriitori de valoarea literară a lui Cezar Baltag lista exemplelor ar putea deveni interminabilă și l-ar cuprinde, poate, chiar și pe CTP.)
“….N.S produce un “text” de playboy utecist de Casa de Cultură care “are și note mari la limba român”:
