Real Madrid şi Barcelona se vor întîlni din nou. Înainte să ne declarăm plictisiţi, ar trebui să fim mulţumiţi că putem vedea periodic astfel de confruntări
Plăcută surpriză ne-au făcut spaniolii! O să avem în ianuarie încă două episoade din cel mai popular serial fotbalistic al ultimilor ani, El Clasico. Real Madrid şi FC Barcelona se vor afla din nou faţă în faţă, miercuri pe “Bernabeu”, săptămîna viitoare pe “Camp Nou”, într-o “dublă” care n-are cum să fie de proastă calitate?
Nu-s prea multe El Clasico totuşi? E o întrebare pe care şi-o pune multă lume. Răspusul ţine de felul în care fiecare vede fotbalul, de ceea ce-i place, de fapt, să vadă. Vorbim de o confruntare planetară pînă la urmă, între două branduri care au acaparat în ultimii ani pasiunea oamenilor pentru acest sport, cele mai puternice echipe din lume la această oră, cu cele mai charismatice personaje în interiorul lor, pe teren sau pe băncile tehnice.
Întrebarea rămîne. Dezbaterea, de fapt. Unii merg pe ideea orizontului de aşteptare care să crească interesul, pe filozofia românească “mai răruţ că-i mai drăguţ”. Alţii ar vrea să vadă cîte un El Clasico în fiecare săptămînă, dacă s-ar putea.
Aici, în ultima categorie, cred că sînt incluşi şi fanii celor două echipe. Pe cît de teamă le e de marele duşman, şi unora, şi altora, pe atît îşi doresc confruntarea. În atletism se spune că înălţimea ştachetei indică, de fapt, grandeţea saltului. Cu cît ştacheta e mai sus, cu atît recordul e mai valoros. În alte sporturi, ştacheta e dată de valoarea rivalului. Ai cîştigat, bravo! Dar contra cui ai făcut-o? Autentica ta dimensiune de cîştigător e dată de personalitatea oponentului. Evident, există şi campioni care au ajuns în această postură fără să bată pe nimeni, sau bătînd un nimeni, iar apoi culeg laude. Există, dar nu-s mulţi, triumful asupra mediocrităţii nu încălzeşte pe nimeni
