”In tot cazul, acest episod din care Traian Basescu iese si mai slabit, este un semnal de alarma. El indica totusi ca exista o masa in crestere de nemultumiti, o rezistenta tot mai puternica a intregului sistem la schimbari, dincolo de agitatorii de partid, si ca gradul de acceptare al unor masuri masuri de austeritate si costuri pentru populatie a scazut considerabil. Pe scurt, linistea sociala nu mai pare la fel de usor de mentinut ca in urma cu un an, doi sau trei, cand mitingurile opozitiei esuau in caricatura. PSD si PNL vor cauta, probabil, sa-si mobilizeze armatele de partid cu toata energia in acest an electoral, fiind gata sa amplifice cu goarnele partidului orice protest. Coarda modernizarii in forta s-a intins la maxim si risca se rupa.” Aceasta este una dintre concluziile lui Dan Tapalagă, pe Hotnews.ro, într-un articol în care analizează, din punct de vedere uman, greșelile pe care le-a făcut Traian Băsescu în dezbaterea pe tema Legii Sănătății și, îndeosebi, în confruntarea directă și cea mediatică cu Raed Arafat.

În mare sunt de acord cu argumentele lui Dan Tapalagă legate de modul în care opinia publică a interpretat subiectul (ca o confruntare între un sistem politicianist și un profesionist în domeniul care făcea obiectul dezbaterii și, implicit, sancționarea înlocuirii argumentelor reale cu forța instituțională). Mi-a atras atenția însă această concluzie, pentru că subliniază o mentalitate care răzbate din discursurile reprezentanților Puterii și a celor care încă mai consideră (la modul onest, în cazul acestora din urmă) că măsurile de austeritate și direcția României ar fi una corectă (dură, dar necesară). Ei bine, conform acestei mentalități, toate criticile aduse în ultimii ani Puterii și, implicit, toate manifestările publice (mitinguri, luări de poziție, petiții etc.) nu ar fi altceva decât manipulări coordonate de Opoziție, specifi