Diferenta dintre gindirea "corecta politic" si cea crestina se vede insa cel mai bine in modul in care sint abordate diferentele de ordin moral dintre persoane. Traim intr-o epoca in care auzim, pe diverse cai, ca a nu discrimina pe nimeni, indiferent de motiv, este expresia deplinei corectitudini politice. A devenit chiar o obsesie pentru mai-marii acestei lumi de a impune tuturor cetatenilor, chiar si sub amenintarea unor pedepse prevazute de lege, ideea ca oricine, oricum ar fi, trebuie acceptat, fara nici un fel de rezerve, ca vecin, coleg, cetatean etc. Intre gindirea de tip politic asupra nediscriminarii si intelegerea in Duhul lui Hristos a acestui aspect social este insa o diferenta ca de la cer la pamint. Gindirea de tip politic afirma ca, indiferent de ceea ce este sau alege sa fie o persoana, ea nu poate fi taxata in nici un fel, ci trebuie acceptata ca atare, indiferent de gen (masculin sau feminin), religie, nationalitate, orientare sexuala etc., etc. Premisa de la care se pleaca aici este una corecta. Dumnezeu Insusi lasa ca soarele sa lumineze si peste cei buni, si peste cei rai, fara discriminare. Iar crestinismul promoveaza inca de la inceput, cu insistenta, ideea ca nu trebuie facuta nici un fel de discriminare intre oameni. Apostolul Pavel sintetizeaza cel mai bine faptul ca venirea in lume, prin intrupare, a Fiului lui Dumnezeu a impartit istoria in doua si ca, dupa Hristos si in Hristos, "nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber" (Coloseni 3,11). Iar la doua versete distanta de acest loc scripturistic spune, accentuind importanta tolerantei: "ingaduindu-va unii pe altii"! Ce este totusi gresit in aceasta viziune, de "corectitudine politica", asupra nediscriminarii? Ca si in Biserica sintem invatati ca e pacat a discrimina oamenii si ca, tratindu-i ca persoane, nu tinem cont daca sint barbati, fe