Regret ca am pierdut cateva ore bun din viata uitandu-ma la spectacolul transmis de televiziuni din Piata Universitatii. De fapt, sentimentul e ca si cum as fi fost furat, pacalit, mintit. Din nou. Cred ca acelasi sentiment il incearca acum, dupa 22 de ani, majoritatea romanilor cinstiti.
Cand privesti la scurta noastra istorie postdecembrista, trebuie sa ai acelasi sentiment de greata si rau. Motivul e acelasi - niste smecheri, cativa derbedei si o mana de securisti vulpoi au pus pe tot si au curatat locul.
Avem un dar sa stricam tot. Sa compromitem si cele mai frumoase sentimente si cele mai inaltatoare idei. Nu stiu daca e doar apanajul romanilor, insa noi excelam cu siguranta in domeniu. "Ziua in care a renascut democratia", "Noaptea in care a murit democratia". Reporteri isterici, analisti care decretau ca acestea sunt zilele din decembrie '89. Un jurnalist transmitea ca este martorul unor "scene de nedescris", dar incerca sa le picteze in cele mai cretine culori. Fara nicio nuanta, de-a lungul intregii zile, toata lumea a interpretat.
Daca la o televiziune transmisia incepe cu "bomba" atomica (intr-adevar) ca "Basescu a fost scos pe sest din Bucuresti" (de unde intelege fiecare ca dictatorul a fugit ca si raposatu), la un alt canal tv apare informatia ca strada a fost ocupata de fapt de suporterii stelisti care se bat cu cei dinamovisti.
Nimeni nu mai transmitea exact, curat si onest, de "la fata locului". Toata lumea a incercat intr-un fel sau altul sa manipuleze pe toata lumea. Apogeul e atins de acest crestin iubitor de galbeni, Gigi Becali, care isi recunoastea toti suporterii in strada. Si caruia simpatia romanilor fata de "arabul" Arafat ii facea scarba.
Pentru o parte a presei, in Piata Universitatii avea loc a doua Revolutie romana. Pentru cealalta, se adunasera doar o gasca de golani, de derbe