Dacă a dorit să intre în istorie, atunci cu siguranță Traian Băsescu a reușit. Iar locul lui e lângă Ion Iliescu, responsabilul moral și de drept pentru victimele din Piața Universității din iunie 90. Modernizarea României cu pumnul în gură s-a încheiat în seara zilei de 14 ianuarie 2012. Sub gazele lacrimogene ale jandarmilor România are o nouă șansă. E drept, confruntarea e doar la început, dar lașitatea dovedită în ultimele zile, când a cerut retragerea din dezbaterea publică a Legii Sănătății, le-a dovedit românilor cât de slab e Băsescu.
De altfel, Băsescu a fost slab mereu. ”Marile” lui victorii, pe care și-a construit mitul invincibilității, le-a repurtat asupra unui Năstase îngenunchiat de corupția din jurul lui și asupra unui Geoană învins de imensa lui prostie. În această săptămână i-au ieșit însă la iveală limitele. Iar românii au înțeles, în sfârșit, cât e de slab. Și, cu cât numărul jandarmilor scoși în piețe pentru a-l apăra va fi mai mare, cu atât numărul protestatarilor va crește. Pentru că, după mai bine de 20 de ani, românii și-au învins teama. Au găurit iar tricolorul și au ieșit în stradă. Mobilizați nu de un convocator de partid ori de sindicat, ci de propria conștiință. Iar dacă vineri încă au mai protestat doar pentru Arafat și pentru ”urgențe”, de sâmbătă seara ei vor totul: de la educație, la sănătate, la profesioniști în funcțiile publice, la responsabilizarea parlamentarilor/guvernanților și până la Roșia Montană. Provocările și intervenția în forță a jandarmilor sunt echivalente cu intrarea în comă politică a lui Traian Băsescu și a apropiaților lui. Și degeaba mai sună acum la 112. La căpătul celălalt al firului nu-i mai răspunde cineva.
***
Cei trecuți prin protestele anilor 90, își mai amintesc imaginile prezentate de TVR cu mineri la sediile partidelor politice. Strigând în gura mare că au găsit droguri și un apara
