Concentrati la agenda interna, care devine din zi in zi mai palpitanta, pe fondul incercarilor de reformare a sanatatii si mai nou, a preocuparilor de a pune de o noua Revolutie, acordam din ce in ce mai putina atentie la evenimentul anului si probabil al deceniului si anume, pregatirile aliatilor de razboi impotriva Iranului.
Oculta finanta mondiala, dupa epuizarea subiectului legat de criza economica globala, 2008-2011, lucreaza de zor la un nou proiect, cat se poate de serios, care sa conduca la marirea vitezei de rotatie a activelor sub forma de armamente, munitii, echipamente si mai apoi materiale de constructii, de refacere infrastructura distrusa, intr-un cuvant, la refacerea consumului mondial, atat de dorit de catre SUA si partenerul ei, UE.
De cate ori nu am pomenit despre razboi, ca o forma “optima” de incheiere a unei crize economice majore?
Credeati ca am scapat de acest scenariu? Nicidecum! Sa explicam:
Iranul, asa dupa cum il cunoastem, reprezinta al doilea mare producator de petrol din OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), cu rezerve estimate la peste 130 miliarde barili de titei.
Totodata, reprezinta numarul doi mondial in domeniul resurselor de gaze naturale.
Exportul zilnic al celor doua milioane de barili de petrol, strict necesare economiei iraniene, se desfasoara printr-un punct strategic de importanta mondiala si anume Stramtoarea Ormuz, culoar strategic pentru transportul maritim petrolier, despre care vom mai auzi multe de acum incolo.
Destinatarii petrolului iranian sunt: China, 22%, UE, 18%, Japonia, 14%, India, 13%, Coreea de Sud, 10%, Turcia, 7% si prezint aceste cifre deoarece vom incerca sa vedem care sunt si partenerii Iranului, aliatii si sustinatorii lui, in acest inceput de conflict, ce ar putea degenera intr-unul de proportii biblice.
Sa nu uitam cumva de partenerul
