Şi în anii comunismului, reţeaua feroviară, principala cale de comunicaţie a ţării, era, ca şi acum, o tentaţie irezistibilă pentru bandele bine organizate de hoţi. Când, totuşi, ieşeau să atace la drumul mare, bandiţii erau pregătiţi să fie ”vînaţi” de miliţienii înarmaţi cu pistoale mitralieră care, chiar din garnituri, păzeau avuţia statului. Pentru patrulele din acele vremuri, ordinul era clar: să tragă în plin în infractorii care dădeau iama fie în trenurile de marfă trase în triaje, fie în cele aflate în mers, prin zone mai puţin populate. Şi în anii comunismului, reţeaua feroviară, principala cale de comunicaţie a ţării, era, ca şi acum, o tentaţie irezistibilă pentru bandele bine organizate de hoţi. Când, totuşi, ieşeau să atace la drumul mare, bandiţii erau pregătiţi să fie ”vînaţi” de miliţienii înarmaţi cu pistoale mitralieră care, chiar din garnituri, păzeau avuţia statului. Pentru patrulele din acele vremuri, ordinul era clar: să tragă în plin în infractorii care dădeau iama fie în trenurile de marfă trase în triaje, fie în cele aflate în mers, prin zone mai puţin populate.

Comisarul-şef şef Alexandru Popa, acum adjunct al Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti, a îmbrăcat, uniforma ”Internelor”, dintr-o întâmplare se poate spune, acum mai bine de trei decenii. S-a îndrăgostit, la prima vedere, de uniformele unor miliţieni aflaţi în control la căminul unde stătea. ”Eram lăcătuş mecanic la Uzinele 23 August şi stăteam într-un cămin de nefamilişti. Într-o noapte, pe la ora trei, a venit o patrulă de miliţie să verifice buletinele. Subofiţerii erau ca scoşi din cutie, ştoc, cum se spune. Atunci m-am decis! Pe lângă asta, întotdeauna am avut un spirit de dreptate! Peste cîteva zile, m-am dus la Circa 10, la Cadre, cum era pe vremea aia. M-au pus să mă descalţ şi să mă aliniez lângă tocul uşii. Am fost cam nedumerit, dar m-am lămurit repede.