Sfecla rosie, cunoscuta ca aliment-medicament inca din cele mai vechi timpuri, de pe cand crestea salbatic pe tarmurile Mediteranei, are in compozitia sa multe substante nutritive, cu efect benefic pentru sanatate.
Printre acestea se numara vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, zahar natural, potasiu, bioflavonoide si antioxidanti.
In scop terapeutic sunt folosite atat frunzele, cat si radacina. Frunzele de sfecla rosie sunt folosite pentru tratarea ranilor si a plagilor, dar in diferite zone ale tarii sfecla este folosita si in ciorbe, iar radacina a devenit celebra ca medicament, in tratarea multor boli grave si chiar a cancerului.
Sfecla rosie are in continutul ei o mare cantitate de fier, fiind intrecuta doar de usturoi, motiv pentru care adesea este recomandata persoanelor anemice. Sfecla poate fi consumata cruda, in salata sau sub forma de suc, fiarta sau coapta.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In radacina se afla cupru, a carui lipsa din organism provoaca incaruntirea precoce a parului, dereglari in activitatea pancreasului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor.
Zincul este, de asemenea, prezent in compozitia sfeclei, in cantitati suficiente pentru buna functionare a organismului. Datorita zincului, organele de reproducere functioneaza normal si se previne aparitia cosurilor si a furunculozei, caderea parului si se asigura sanatatea unghiilor. Lipsa zincului din organism afecteaza, mai ales, vederea.
Manganul, bine reprezentat in compozitia sfeclei, apara ficatul de distrofie adipoasa, scade nivelul de zahar in sange, elimina surplusul de apa din organism si ajuta in lupta cu scleroza.
Iodul favorizeaza metabolismul si incetineste procesul de imbatranire. Celuloza
