Să lămurim nişte lucruri simple în legătură cu ieşirile în stradă din 13-14 ianuarie.
Prima marea tîmpenie: sînt membrii unor galerii de fotbal acolo, vai vai! Nu am văzut niciodată o mulţime atît de variată de completă în reprezentarea tuturor felurilor de statut, clasă, educaţie, hobby ce vreţi voi. Da, sînt şi oameni din galerii. Şi? Cetăţenii de la peluză nu au voie? Altă tîmpenie: sînt oameni de la partide. Or fi, că nu-i cunosc pe toţi şi nu poartă ştampilă în frunte. Dar iarăşi e un mod fals de a pune problema. Întrebarea nu e de ce sunt partide diverse în stradă. Adevărata întrebare e de ce nu sînt în stradă dacă tot se dau liderii atît de nemulţumiţi pe la televizor? NU mai ştiu să iasă fără batiste roşii şi galbene şi fără autobuze aranjate de organizatori? Dacă eşti nemulţumit, ieşi pur şi simplu. Valabil şi pentru Ponta, şi pentru liberali, şi pentru pedelişti nemulţumiţi, pentru toţi. Puterea a dispărut: Boc nu mai există, Băsescu face gesturi de neînţeles. E un vid care scoate lumea spontan în stradă. E ceva normal. Proetestul e ceva normal. altă tîmpenie: de ce n-au mesaj clar? Păi cît de clar vreţi? strigă împotriva guvernării, preşedintelui, am văzut şi auzit mesaje cît se poate de clare. Revendicări cristaline scrise pe puncte apar în timp, revolta se articulează acum. Oamenii au ieşit pe 13 ceva mai mult pentru Arafat. Pe 14 revolta deja avea mesaje mai generale, nu doar huobăsescu. Fiecare a ieşit pentru tot ce s-a întîmplat în urmă: fie că e nu ştiu ce taxă, fie că e privatizarea sănătăţii, fie că e codul muncii, comasare, corupţie etc. Motivele s-au strîns.
Niciodată în ultimii ani nu am auzit în stradă huiduieli mai autentice. Josbăsescu e doar o pojghiţă normală. Dar se strigă acolo o nemulţumire totală, faţă de un sistem. Sloganurile cu dictatorul, Băsescu-Ceauşescu sînt repere normale din tradiţia protestatară recentă. Defi
