Fiindcă e proaspătă ştirea la ora asta, aş sublinia o chestie: de ce trebuie să citească la televizor reprezentanţi din galeriile echipelor de fotbal. Ce e asta, lista teroriştilor sau cum? Insistenţa asupra suporterilor de fotbal ca agitatori mi se pare o diversiune jalnică impusă de autorităţi.

Un afiş perfect făcut de Paul Hitter pentru criticatac:

Aş pune în discuţie elemente din mesajul protestatar 13-14. să insişti doar pe josbăsescu în explicarea evenimentelor e o superficialitate tipică opoziţiei şi media mainstream. Tot la fel de superficial e să te iei în serios cu formulările de tip “josdictatorul”. Ce se întîmplă aici ţine, cred, într-un mod subtil şi de mesajul, nu doar de persoana lui Arafat – a fost o critică intenţiei de a privatiza zone din sănătate. Mesajul conţine implicit (deşi mai puţin vizibil) un mesaj anti-comercializare, anti-sistem. sigur, contează şi ura pentru un Băsescu care a practicat austeritatea în forţă, dublată de o lipsă totală de respect pentru nişte cetăţeni care le-au îndurat tîmpeniile şi i-au ajutat să-şi regleze cifrele la sfîrşit de an. Austeritatea aplicată cu sfidare a fost în sfîrşit sancţionată. Presa de afară a încadrat rapid mişcările cu eticheta anti-austeritate. Mi se pare mai corect aşa. Practic, România nu face altceva decît să recupereze un trend general împotriva unui anumit sistem de ieşire din criză prin austeritate exercitată asupra celor mai vulnerabili. Alina Mungiu Pippidi spune că protestul e pentru susţinerea democraţiei. Ok, e şi asta, dar aş plusa: e şi un “huo” puternic aplicat ultimilor 20 de ani, cu tot cu politici şi ideologii univoce. Marea religie a măsurilor de protejare a banilor împotriva cetăţenilor începe să se erodeze pe nesimţite. Eu cel puţin aşa o simt. Ăştia care îi tot trag cu comasate-anticipate-necomasate etc. au totuşi un grad avansat de penibil. Vor ei să confiş