Pe vremuri, copil fiind, jucam uneori sah impotriva unui unchi de-al meu foarte priceput la treaba aceasta. Partidele dintre noi semanau intre ele. Pe la inceputul jocului, unchiul meu imi atragea atentia ca facusem o mutare gresita si imi propunea sa o refac. O mutare aparent anodina, ba care mi se parea uneori chiar foarte buna. Incapatanat de felul meu, refuzam propunerea, scrie Mihai Damian, pe blogul lui, Inventarul Stricaciunilor Politice.

Si de la aceasta mutare, treptat, dar ireversibil pozitia mea se deteriora in timp ce incercam cu toate fortele mentale sa ma apar si sa-i demonstrez in acelasi timp ca nu gresisem. Pana cand ma vedeam obligat sa abandonez.

Dar sa lasam deoparte aceasta povestioara care nu este decat un pretext pentru ceea ce urmeaza. Sa enuntam niste adevaruri obiective. Sistemul nostru public de sanatate functioneaza prost. Oamenii nu sunt multumiti de modul in care sunt tratati. Asistam la un veritabil exod al medicilor in tarile vestice. Un studiu publicat de un institut international, nu mai devreme decat luna decembrie a anului trecut, arata ca doar 6% dintre romani sunt multumiti de sistemul public de sanatate. Sase la suta !! Procentul cel mai mic din toate cele 28 de tari in care s-a efectuat acest studiu. O reforma profunda a sistemului medical si de asigurari este deci absolut necesara, dar niciunul dintre cei saisprezece ministri ai sanatatii din 90 si pana acum nu s-a gandit sa o faca. Il includ aici si pe actualul ministru Ritli, fiindca dupa cum se stie proiectul depus recent de guvern a fost initiat de presedintele Basescu. Faptul ca presedintele 'si-a depasit atributiile constitutionale' deranjeaza mai ales pe la anumite televiziuni, dar pana la urma din punctul de vedere al cetateanului, cel mai important ar trebui sa fie continutul acestui proiect. Si aici putem enunta un al doilea adevar obiectiv: pro