Piata Universitatii, inainte de confruntari si gaze lacrimogene. “Dumneavoastra sunteti domnul Orasanu?” mi se adreseaza direct o doamna de varsta mijlocie, in multime, prinzandu-ma de brat sa ma opreasca din drumul meu.

Prima grija a doamnei vehemente : “Credeti ca toata chestia asta il misca catusi de putin pe….? “ doamna a folosit un alt cuvant, ceva cu un defect de vedere, insa eu voi termina intrebarea cu cuvantul “presedinte”. Eu mersesem in Piata Universitatii sa vad atmosfera si sa ascult ce spune lumea, insa o caciula neagra indesata pe ochi nu a fost suficienta in a ma mentine anonim, cum imi doream. Eu, ca atare, se poate spune ca eram un spectator, chiar daca m-am amestecat cu multimea . (Astept acum si un politai zelos care sa imi trimita si vreo amenda urmare a acestei marturisiri de participare la un miting neautorizat, in Romania e posibil orice!) . Doamna era participant activ si cat se poate de vehement. Doamna, ii raspund eu, incercand sa o dau pe logica – daca a retras Legea Sanatatii inseamna ca a fost miscat. Mai mult, zic – si aici ma aventurez in explicatii speculative – cred ca a fost informat inainte de amploarea probabila a manifestatiilor si de aceea cred ca a retras legea. Doamna era una din cei cateva sute de manifestanti din toata Piata Universitatii, initial despartiti in doua cete, una in fata Teatrului, alta in fata fantanii.

Protestul a fost mult mai zdravan decat am anticipat, comparat cu cel din fata Parlamentului la taierea salariilor cu 25%- lumea era furioasa de-a dreptul. Furia parea autentica, neprogramata, acea furie de dincolo de lehamite si sictir. La protestul lesinat de atunci am observant participarea a doar catorva autobuze din anumite judete, organizate foarte slab; putini sindicalisti lesinati stateau raspanditi care incotro. Observasem si un cetatean care a incasat 50 de lei in fata mea. Aici gruparea