Reducerea ratingului a nouă ţări din zona euro de către agenţia S&P va afecta Fondul European de Stabilitate Financiară. Germania va plăti mai mult pentru conservarea ratingului acestuia. Deja asistăm la o eurozonă cu patru viteze.
Pentru guvernele Franţei, Spaniei şi Italiei, costurile la împrumuturi vor creşte, iar downgradările vor spori dependenţa băncilor mari din aceste ţări de Banca Centrală Europeană. Aceasta a anunţat că va garanta pentru doi ani împrumuturi băncilor din zona euro care nu se pot finanţa pe pieţele financiare.
Dependenţa de Banca Centrală va face însă băncile mai puţin dispuse să dea credite economiei reale, ceea ce duce la o reducere a activităţii economice şi deci la recesiune. Mai mult, scăderea împrumuturilor implică o prăbuşire a preţului activelor, mai multe falimente, pierderi mai mari pentru bănci şi noi probleme pentru cele care au dificultăţi cu recapitalizarea, scrie Robert Peston de la BBC.
Factorii cheie care au dus la retrogradare au fost frica de contagiune externă, implicaţiile pe care aceasta le-ar putea avea pentru sistemele bancare sau pentru capacitatea guvernului de a împrumuta, dar şi temerile legate de lipsa de creşterea economică care ar putea zădărnici eforturile de asuteritate ale statelor de la periferie. Agenţia de rating Standard and Poor’s a argumentat că austeritatea fiscală singură riscă să înrăutăţească lucrurile deoarece consumul intern scade pe fondul grijilor legate de securitatea jobului şi a veniturilor. Pieţele de bonduri din zona euro deja şi-au mutat atenţia de la tăierile bugetare pe ţările care au creştere economică. „Investitorii şi pieţele reacţionează pozitiv la veştile legate de consolidare financiară, dar reacţionează negativ mai târziu când consolidarea duce la mai puţină creştere economică”, spune Oliver Blanchard, economist-şef la FMI, citat de BBC.
Downg
