Cine-s huliganii, cine-s nenorociţii, cine a devastat centrul Bucureştiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghiţit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linşat de nişte cetăţeni. Şi am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generaţia adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri.
Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de nişte huligani, ultraşi, puşi de dracu’ ştie cine să strice frumuseţe de protest paşnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei şi i-au împins spre Piaţa Unirii. Şi s-a petrecut ceva bizar.
Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piaţa Universităţii. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit şi manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Şi nu eram singur.
O mulţime de grupuleţe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj şi se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduţele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în faţa lor şi le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieşeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduţe, unde-i plin de poliţişti locali foarte chill, şi găsim o breşă abia pe la Hanul lui Manuc.
“What the fuck?!”
Când ajung la Unirii rămân paralizat şi mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament şi, oh, ţipetele îngrozitoare…
O trupă de jandarmi costumaţi ca ţestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În
