Ocupaţiile militare după modelul celei irakiene din 2003, campaniile de stabilizare ca cea din Afganistan, dar şi războaiele dintre marile puteri, toate sunt de domeniul trecutului, crede Anne Marie Slaughter, unul dintre numele Topului FP 100 gânditori globali de anul acesta.

S-a spus de multe ori despre momentul 11 septembrie 2001 că reprezintă începutul unui nou capitol al relaţiilor internaţionale: unul al supravegherii permanente, al proliferării atacurilor preventive, al conflictelor între state şi reţele. Şi totuşi, Anne Marie Slaughter, până anul trecut, responsabilă cu planificarea strategică la nivelul Departamentului de Stat al SUA, acum revenită la catedra de la Universitatea Princeton, vede atacul asupra turnurilor gemene ca fiind de fapt catalizatorul sfârşitului conflictelor de secol 20: invazii terestre masive întinse pe decenii, necesitând cucerirea, controlul, stabilizarea şi reconstrucţia unui teritoriu străin.

În viziunea sa, în 1945, armele nucleare au pus definitiv capăt războaielor între marile puteri. Apoi căderea URSS a pus capăt războaielor “proxy” (prin intermediul interpuşilor) dintre marile puteri. Dar, dacă cele două campanii de după 9/11, ocuparea Irakului şi a Afganistanului, reprezintă în egală măsură sfârşitul costisitoarelor războaie de contrainsurgenţă şi invazii în scopul răsturnării unui regim?

Conflictele de mâine

Pentru fostul oficial american, conflictele viitorului vor arăta cu totul altfel: vor fi purtate prin intermediul forţelor speciale capabile să îi ţină pe piraţi la distanţă, să lupte împotriva reţelelor teroriste şi de crimă organizată, să desfăşoare misiuni de căutare şi salvare, dar şi să lovească chirurgical. Cei care se vor afla în prima linie vor fi mai degrabă combatanţi virtuali, antrenaţi în manevrarea armelor inteligente şi în descurajarea atacurilor cibernetice lansate împot