Când medicii au vrut să-i amputeze piciorul drept, bărbatul a fugit dintr-un spital din Bucureşti şi s-a tratat singur la domiciliu

Nicolae Pîrvulescu (53 ani), din Dănicei trăieşte o adevărată dramă din anul 2005 încoace. Fost muncitor la pădure, mecanizator, bărbatul a făcut în anul 2002 prima operaţie de hernie de disc. Lucrurile au decurs bine, numai că, în 2005, a trebuit să facă o altă operaţie, la alte inele ale coloanei vertebrale. „În ziua când trebuia să mă opereze la Spitalul Dr. Bagdasar Arseni, profesorului i-a murit mama, aşa că m-au operat doi rezidenţi. Atunci am contactat, din spital, o infecţie, cel mai probabil din cauza instrumentelor nesterilizate", povesteşte pacientul pe care l-am găsit, din nou, pe paturile Spitalului Judeţean de Urgenţă din Râmnicu Vâlcea, internat în urma unei infecţii la un deget, de la picior.

Cu apă şi săpun a scăpat de infecţie

Reîntors acasă după operaţia făcută la „Bagdasar", bărbatul avea să fie din nou internat pentru că situaţia lui se agravase. „Nu mă mai puteam mişca, putrezise carnea pe mine, iar infecţia a coborât pe şold. Din luna noiembrie 2005 am fost trimis la Spitalul Foişorul de Foc, din Bucureşti, şi de aici avea să înceapă adevăratul calvar", povesteşte. Timp de doi ani, Nicolae Pîrvulescu a suportat chinurile intervenţiilor chirurgicale, în număr de 70 până astăzi, făcute atât la şold, fiindu-i scos capul femurului, dar şi la piciorul drept. „Îmi făceau doar spălături şi îmi era tot mai rău. Ajutat de un taximetrist, m-am urcat pe cărucior şi am reuşit să plec din spital, pentru că a doua zi hotărâseră să îmi amputeze piciorul. Am venit acasă şi am continuat să mă spăl cu apă şi săpun de casă, cu detergent şi să pun antibiotice, până ce am scăpat de infecţie", continuă să povestească. Fără copii, doar ajutat de soţie şi câţiva prieteni, printre care şi un preot din Galicea,