RFI România face un tur european al protestelor. În Franţa, anul trecut, protestele au fost paşnice, însă momente mai dificile s-au înregistrat în 2005, când doi tineri au murit. Luca Niculescu a stat de vorbă cu Matei Vişniec despre natura răzmeriţelor din Franţa.

Matei Vişniec: Când manifestează tinerii şi studenţii - cum au fost marile manifestaţiii împotriva legii educaţiei - când aceste cortegii sunt formate în majoritate din tineri, aceşti tineri casseurs, care vor să distrugă totul, să spargă maşini, să dea foc la staţii de autobuz sau să spargă vitrine şamd, ei bine, aceştia se infiltrează mai uşor în rândurile manifestanţilor. Anul trecut, când au avut loc manifestaţii împotriva legii reformei pensiilor de pildă, manifestanţii erau mai în vârstă. Sindicatele au organizat aceste proteste de stradă în toată Franţa, şi cum adulţii erau cei care manifestau, incidentele au fost de amploare redusă. Au existat totuşi momente mai dificile, în 2005 de pildă, când o adevărată răzmeriţă s-a declanşat în mai multe orăşele din jurul Parisului, când doi tineri au murit fiind urmăriţi de poliţie. Atunci s-a aprins o scânteie teribilă şi s-au produs niste răzmeriţe spontane. Ar trebui să reabilităm acest cuvânt, răzmeriţă, pentru că nu este vorba nici de răscoală, nici de manifestaţie organizată. Este o izbucnire de furie, de revoltă, de mare violenţă.

Luca Niculescu: Referindu-ne la manifestaţiile obişnuite, cele în care sunt infiltraţi şi vandali, care este profilul lor: se ştie cine sunt ei, din ce mediu vin, din ce cartiere, au vreo legătură cu galeriile de fotbal, cum se întâmplă în România?

Matei Vişniec: S-ar părea că nu. Nu atât suporterii se mobilizează şi vin să se infiltreze în aceste manifestaţii. Sunt tineri care au un profil socio-cultural precis. Mulţi provin din familii de imigranţi. Aceşti tineri care provin din zonele dificile, din