Despre varza exista marturii cum ca odinioara crestea salbatic, prin padure, si ca a fost domesticita in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. Se crede ca in Dacia, varza a fost adusa de celti cu vreo 3.000 de ani in urma. Celtii, ca si medicii din Grecia si Roma antica, o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic.
In ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a inceput sa fie studiata de oamenii de stiinta mai ales in ultimii ani, iar aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale.
De asemenea, studiile statistice au concluzionat ca populatiile la care varza este aliment de baza, consumat constant, murata sau cruda, in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.
In scop terapeutic, varza poate fi consumata cruda, sub forma de salata sau suc, murata sau gatita, in abur ori la cuptor. Extern, varza se foloseste cel mai des sub forma de cataplasme. Foile de varza se pun pe o planseta de lemn, se trece peste ele cu sucitorul si apoi se aplica direct pe locul afectat, unde se fixeaza cu un tifon subtire, ca sa nu cada. In general, o aplicatie externa cu varza se face de trei - patru ori pe zi, dupa care locul tratat se lasa sa se usuce la aer.
In caz de dureri reumatice, dimineata si seara se pun pe zona afectata frunze de varza zdrobite si se tin macar doua ore. Intern, suferinzilor li se recomanda sa consume cate unu - doua pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, cu o pauza de 14 zile. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii
