Tiberiu Bălan îşi numără coşmarurile şi dezamăgirile pe care le-a strîns pînă la 31 de ani, dar pariază că în retur va arăta că merită să rămînă la Steaua. Îi e ruşine de Becali, cere pensii pentru fotbalişti şi se minunează şi acum ce ochi magic are Mircea Lucescu.
Tibi seamănă cu Zicu. Şi ca stil de joc, deşi el e dreptaci, nu stîngaci ca machedonul, dar mai ales prin aparenţa de om neimplicat în spatele căreia se ascunde un tip talentat şi capabil să-şi analizeze inclusiv eşecurile proprii. Bălan se declară capabil să cîştige meciuri de unul singur şi regretă accidentări care i-au provocat, cumulat, ani de absenţă de pe teren. Are 31 de ani şi-i plînge pe foştii jucători care-şi duc vieţile în sărăcie la sfîrşitul carierelor. Vorbeşte rar, cu un accent ardelenesc pe care nu l-a pierdut nici într-un deceniu petrecut la cluburi bucureştene.
- Ilie Stan zice "antrenat şi motivat, Bălan ar trebui să conducă mingea pe teren fără să i-o poată lua nimeni". Ce înseamnă?
- El mă cunoaşte foarte bine, de pe vremea cînd eram la Sportul, la Urziceni. Ţine legătura cu Dan Petrescu şi acum, din cîte ştiu. Şi mi-aduc aminte că am cîştigat cîteva meciuri împotriva echipelor lui Ilie Stan chiar de unul singur, în mare parte. Are motive să aibă încredere în mine. Adică mă ştie personal, nu merge pe vorbe sau pe informaţii din alte părţi.
- Dar tot Ilie e trist că "Bălan s-a trezit la 31 de ani".
- N-a fost vina mea niciodată! Eram treaz şi la 20 de ani, şi la 24, cînd am ajuns la echipa naţională, şi la 25, cînd era să cîştig campionatul cu Sportul. Au fost nişte accidentări care m-au tras în jos, plus problema cu preşedintele de la Sportul, care m-a ţinut întruna acolo în speranţa de a cîştiga milioane şi milioane.
- Şi aici e de neînţeles. Spuneai mereu că vrei să pleci, dar contractul tău mai dura, deci îl prelungeai. De ce?
- N
