Domnica Cemortan, o moldoveancă de 25 de ani, fostă angajată pe vasul „Costa Concordia“ eşuat în Mediterană, a povestit pentru „Adevărul“ cum a scăpat din dezastru şi cum a salvat mai mulţi oameni. În tot acest timp, tânăra era cu gândul la fetiţa ei de doi ani, care o aştepta la Chişinău.

Adevărul: Ce făceai când s-a dat alarma?

Domnica Cemortan: Eram la cină cu prietenii, la ora 21.30. Am urcat pe punte şi le traduceam călătorilor ruşi informaţia oferită de ofiţeri.

Presa rusă a scris că membrii echipajului erau în stare de ebrietate...

Am rămas şocată de această informaţie. Ruşii au fost primii pasageri evacuaţi. N-au trecut prin grozăviile prin care le-a fost dat să treacă celorlalţi. Eu am părăsit vasul la ora 23.50. Căpitanul era încă pe punte. În plus, după ce nava s-a răsturnat, el a reuşit s-o tragă la mal, ca să ne fie mai uşor să evacuăm oamenii.

Poţi descrie ce se întâmpla pe vas în acele momente?

Era întuneric. Dacă nu cunoşteam vasul, nu mă salvam. Încercam să mă mișc spre ieşire, ghidându-mă de liniile fluorescente. Auzeam cum cad tot felul de obiecte. Oamenii ţipau. Un bărbat își ţinea copilul de trei luni în braţe, iar pe altul, de trei ani, de mânuţă. Îi spuneam să-l lase pe cel mare că-l duc eu la barcă, dar n-avea încredere. Nava se înclina tot mai mult. Putea să-i scape pe amândoi.

Cum ai reuşit să te salvezi?

Când am ajuns în barcă, am crezut că suntem salvaţi. Însă o bucată de metal mare a început să apese barca. Mai mulţi oameni au sărit. A fost al doilea moment când am dat ochii cu moartea. Ştiam că rezistăm în apă doar 20 de minute, timp în care trebuia să ajungem la mal sau să ne preia o altă barcă.

Autorităţile noastre s-au interesat de soarta voastră?

Nimeni nu m-a întâmpinat la aeroport să mă întrebe dacă mă simt bine şi să mă felicite că am salvat multe vieţi.

@N_P