Au salarii mizere și sunt nevoiți să se împrumute pentru a-și plăti facturile, ca să meargă la doctor şi să nu moară de foame. Cheltuielile minime de trai de la o lună la alta sunt, pentru unii angajaţi la stat, aproape triple faţă de lefurile pe care le primesc.

Sunt printre noi oameni plătiţi de stat să aibă grijă de tine atunci când tu n-o mai poţi face singur. Care îţi aduc corespondenţa acasă, abonamentul la ziarul preferat, facturile şi pensia, după caz. Care au răbdarea şi experienţa necesară să-ţi înveţe copilul tot ce are nevoie. Sau care au grijă de cărţile tale preferate, în bibliotecile publice. Toţi au parte de cunoştinţe temeinice privind meseria lor. Dar sunt plătiţi de stat cu salarii de nimic. „Şi eu şi soţul suntem bugetari. Câştigăm la fel. Doar cheltuielile comunale ne-au costat, luna trecută, 2.800 de lei (186 de euro). Pe timpuri şi 100 de ruble erau bani", mărturiseşte Ludmila Borşci, o asistentă în vârstă de 55 de ani de la secţia de Geriatrie a Spitalului Municipal numărul 4 din Capitală. Salariul ei net este de 2.000 de lei moldovenești (133 de euro).

„TOATĂ VIAŢA AM TRĂIT DIN ÎMPRUMUTURI“

Mihai Drăgulean, un factor poştal în vârstă de 57 de ani, angajat într-un oficiu de pe strada Columna, primeşte cu 100 de lei (6,66 euro) mai mult, pe lună, dar şi problemele de zi cu zi îi sunt mai apăsătoare. „Am doi băieţi, de 21 şi, respectiv, de 26 de ani. Amândoi sunt căsătoriţi. Mi-a murit soţia la începutul lui decembrie. Comunalele îmi vin câte 2.000 de lei moldovenești pe lună. Din salariul meu de 2.100 de lei (140 de euro), nu mai rămân cu nimic. Am restanţe de 4.000 de lei (266 de euro) pe care nu pot să le plătesc. Oamenii care mă cunosc mă împrumută, pentru că ştiu că atunci când am le dau înapoi banii. Toată viaţa am trăit din împrumuturi", se plânge bărbatul. Spune că, de când lucrează la poştă, n-a fost niciodată să-şi fac